Sunday, October 28, 2007

post-fabric 36 – ricardo villalobos

e ceva in muzica lui villalobos care mi-l face antipatic pe el insusi. poate e vorba de narcisismul sau evident (al muzicii, dar si lui), poate de faptul ca muzica lui, muzica produsa de el, pare a scapa tocmai celor care le e adresata. pare a fi muzica facuta pentru niste indivizi cu care el, villalobos, nu are ce sa discute, cu care nu are, paradoxal, nimic de impartit. mix-ul lui pentru fabric, al 36-lea din serie, e, inainte de orice, un exercitiu flagrant de autoadmiratie (toate piesele de pe mix ii apartin chiliano-germanului). e consecinta deopotriva fireasca si jenanta a statutului la care l-au dus adoratorii si poetii de curte (a clubului), urletele ecstasyate din kristal si din dc10. mi-au placut niste chestii de pe acest mix/(album?) - care va deveni foarte repede obiect de cult pe altarul venerarii decerebrate a autorului sau (wtf jess harvell?!) -, dar nu mi l-au facut deloc mai simpatic pe villalobos, in incercarea lui de a se detasa/separa de cei care l-au impins acolo unde e astazi. poate ca foarte curand cineva o sa-l urce pe scena ateneului, acompaniat de vreo orchestra simfonica. e stadiul la care ajung cei care nu-si mai incap in propria muzica si momentul in care eu pot sa spun fara probleme ca villalobos e metallica!

Monday, October 1, 2007

song of the night


okkervil river, 'for real' ('black sheep boy', 2005, jagjaguwar)