Thursday, July 31, 2008

rip republik (veche)


trecusera exact trei ani. o vesnicie, daca ar fi sa te gandesti la viata proiectelor editoriale made in ro nisate pe niste chestii in mare masura alternative. i se adusesera, in timp, tone de capete de acuzare: e o revista detestabila; e o revista nedreapta; e o revista proasta; e o revista anacronica; e o revista mult prea elitista/exclusivista; e o revista plictisitoare; e o revista habarnista; e o revista fitoasa; e o revista comoda; e o revista neproblematica; e o revista cuminte; e o revista veninoasa; asta nu e revista! etc. oamenii care o scriau intrasera in acelasi tip de malaxor critico-inchizitorial: plagiatori, amatori, aroganti, semidocti etc. am cunoscut destui cititori ai revistei, unii constanti, altii intamplatori. mai toti erau deranjati de mereu aceleasi chestii: prea mult/putin film, prea multa/putina muzica; doar film si muzica?, unde sunt street art-ul, street fashion-ul, street-mai-stiu-eu-ce-ul? unde sunt clubbing-ul, graphic design-ul, wind surfing-ul, skate boarding-ul? e drept, poate ca incorporarea in definitia initiala a deja obsedantului/enervantului termen de ‘cultura urbana’ n-a fost cea mai fericita decizie. revista a fost si a ramas, in esenta, una de film si muzica (probabil chiar in ordinea asta) pentru ca era facuta/scrisa de oameni care veneau/care erau interesati din/de zonele astea, critici profesionisti (desi nu sunt sigur ca exista asa ceva in nomenclatorul meseriilor) sau critici de ocazie, jurnalisti profesionisti sau jurnalisti amatori, scriitori cu carti publicate sau scriitori cu proiecte aruncate in cel mai indepartat colt al sertarului sau aruncate in fragmente pe bloguri. dincolo de toate astea si dincolo de subiecte - cele mai multe dintre ele, chiar daca mainstream, ratate recurent de publicatiile romanesti, in general -, revista asta a adus, in primul rand, o noua limba, un alt fel de a scrie despre cele doua teme care se regaseau copios in ea. coios, de multe ori impertinent, de foarte multe ori nedrept, uneori aberant, alteori frivol sau scandalos, de cateva ori cu psihologie de cool victim, dar aproape intotdeauna cu substanta. revista asta a avut, dincolo de toate adjectivele care i s-au pus in carca, stil. pentru ca a avut oameni. oameni pe care n-o sa-i mai gasiti, in mare parte, in republik, ci pe rekino.ro.

* si stirea de pe mediafax

everyone comes to the freak show

un sms scurt de la julien, un click pe save or cancel si, iata!, am deja program pentru diseara. danke, baieti! ;)

Wednesday, July 23, 2008

t-shirt philosophy

in 99, am fost acolo. in seara asta, n-o sa fiu. este exact distanta dintre tricoul negru, imprimat cu figurile californienilor, pe care-l purtam in ziua aia si asta de azi, alb, cu niste pasari mici si negre desenate pe partea lui stanga. intr-un fel, am nostalgia tricoului meu cu metallica, o nostalgie lipita strans de ceea ce numeam pe vremea aia, cu un ego aproape cretin, 'fan'. e clar, nu mai sunt fanul nimanui (exceptandu-l pe goofy, desigur), iar un concert metallica e, pentru mine, o afacere intre 'fani'. mi-e teama ca, desi n-as rata nici macar un concert sandra, n-am ce cauta astazi pe cotroceni. no offence, boys!

Tuesday, July 22, 2008

cover me

radiohead in sufragerie, sinatra cu taticu’ pe canapea, black sabbath pe terenul de sport, led zep intr-un garaj, nirvana in ucraina, madonna in fata webcam-ului, pulp in fata posterului cu lou reed, queen intre o chitara si un violoncel…















Monday, July 21, 2008

conductor. sillyconductor

un bulgar a fost mai rapid decat romanii (blago-dah-ryah, rudecancel!) si a aruncat pe youtube chestia aia pe care as fi vrut s-o vad la ruse, dar nu m-a lasat plaja din muntenegru. excelent!

Wednesday, July 16, 2008

in the mood for love

pe chestionabil s-a sunat de intrare. the mood, cea mai buna trupa romaneasca din dubiosul nou val romanesc (consideratia e foarte-foarte personala, evident, si asa va ramane), isi primeste partea ei de flegmute (ok, n-o sa fiu orb, nu sunt doar corectii salivante peste tot) dupa ce un demo le-a iesit la lumina, via myspace. intr-un fel e normal. in blogosfera din ro, comment-urile sunt, intr-o proportie glorioasa, suturi in fund. asta daca nu sunt aluzii onomatopeice. ma rog, critica monosilabica si nenuantata isi are, cu siguranta, rolul ei tamaduitor. revenind, ce i se reproseaza muzicii facute/cantate de the mood? pai, mai multe, evident. 1. oboseala, 2. anacronismul (hahaha! - n.a.), 3. vina de a (te) cretiniza, 4. lipsa, 5. sound-ul ‘simplut’. in esenta, demontabile toate, fix ca randurile astea pe care le aveti acum in fata. dar asta conteaza extrem de putin. in general, muzica (vorbesc aici de pop, acea muzica pe care o face/canta, in ultima instanta, si the mood) e o chestiune din cale-afara de contextuala. in particular, pop-ul din ro si-a ratat pana acum toate contextele, in cazul in care a existat, vreodata, vreunul. luati, la intamplare, doua nume - holograf si directia 5, sa zicem -, ascultati-le albumele in ordine cronologica, ganditi-va ce se intampla in aceleasi momente in marile, mijlociile sau micile intreprinderi muzicale ale lumii si veti vedea ca am dreptate. sincronism zero, repere zero, referinte zero. doar debile si buimace incercari de contextualizare, sfarsite lamentabil intr-o pasta indistincta, neproblematica. sunete sterile pentru urechi neviciate. ok, sa presupunem ca asta e, in fond, definitia tranzitiei de la o epoca in care nu se (putea) intampla nimic la una in care totul era posibil. treziti brusc si fara nici o umbrela in fata unei furtuni informationale (pop-ul de orice fel printre item-urile ei puternice), oamenii din muzica de aici au ales sa nu aleaga: daca n-au facut etno-hop-top-pop, au facut ceea ce stiau sa faca si inainte: nimic. un nimic in care melodicul anesteziant bantuia plictisit muzica unor trupe impotente, legate mult prea strans de propriul trecut si lipsite de orice fel de curiozitate sonica. intrebarea mea e de unde naiba ar fi putut aparea the mood? iar raspunsul e tot al meu: dintr-un desert plictisitoooor, in care mainstream-ul arata ca dracu’, iar spinarea vizibila a underground-ului e inecata in manierisme alterna-hippy. in cazul asta, faptul ca o trupa din ro suna asa cum suna the mood e o chestiune de-a dreptul brilianta.

Saturday, July 5, 2008

oho

dgdhyjfrdsrjkkkkkkkkkjhg

Wednesday, July 2, 2008