Friday, March 27, 2009

nimic despre blur si blunt. deci blurt

foarte misto concertul blurt de aseara, din control. un nene cu un hectar de charisma, cu nume de personaj de roman american, desi englez, si cu figura cinematografica, chinuind un saxofon si declamandu-si propriile poeme, cu un sunet asezat pe granita aia fina si poate inexistenta dintre the velvet underground, captain beefheart si bob dylan (ok, sau poate aici au gresit urechile mele turmentate aseara, in care turnasem prea mult gosser), ajutat de un chitarist impenetrabil si cuminte ca o domnisoara de pension (domnul steve eagles, trecut candva prin minunata trupa the photos) si de un tobar metronom si serios (bob leith). un preludiu perfect pentru intalnirea cu dansatoarele-n harnasamente centuriste de pe cuburile de care m-am impiedicat la inaugurarea halei de muzica.

2 comments:

stutz said...

io nici velvet underground n'am auzit nici dylan nici beefheart n'as zice chiar as., greu cu granitele inexistente deci, totu la liber. si nici saxofonu prea chinuit deloc.
preludiu hahahahaha

rekabu said...

aveai urechile mai destupate decat ale mele pare-se. io fix pe alea le-am auzit